Cum l-a lăsat Miron Costin pe Petriceicu Vodă cu ochii-n soare.

Pe la 1673, Petriceicu Voda al Moldovei iși ținea boierii laolaltă, în câmp, ca urmare a victoriei polonezilor asupra turcilor.
Turcii fugisera spre sud, iar polonii se pregăteau temeinic să intre cât mai adânc în teritoriile stăpânite de turci. Moldova schimbase deja tabăra, deci următoarea vizată era Țara Românească .

Căutând să se folosească de perioada de acalmie, Miron Costin îl roagă pe Petriceicu Vodă să lase boierimea să mearga la casele lor, să-și pună nevestele și copiii la adapost de teama tătarilor în retragere și apoi or veni ei singuri în calea polonezilor să dea ajutor.
Petriceicu Voda refuză.

Atunci, Miron Costin spuse asa: "-O fi voia Măriei Tale ori n-o fi, noi casele nu ni le lăsăm să le ieie tătarii.
Să fii Măria Ta sănătos!"

Dintr-un salt sui pe cal si porni ca vântul înspre casa lui.
După el se luară și ceilalți boieri, de-a rămas Petriceicu Vodă în mijlocul drumului ca un om di cela prost, suduind și blestemând din urma cetei de boieri ce se îndeparta dupa un nor gros de colb.